alexandria

de mentionat ca in acest post apar cuvinte imprumutate de la nina cassian, din motive de obsesie pura fata de o anumita scriere a ei si interpretare unui OM veritabil a acestei scrieri.

Pasari galbene si pesti turcoaz, stropi de ploaie albi si cerul mov, sentimente carora li s-a permis sa ramana de-oparte,intr-un colt alabstru. Trist, pentru verde nu ramane loc. Un chip oglindit intr-o apa limpde prefacandu-se ghidus sau fericit sau diferit sau... altfel. Singur a ales sa il doara, ba chiar si-a dorit asta. Intr-o zi s-a uitat in oglinda si si-a spus: "o sa fac tot ce-o sa pot ca sa ma doara!Si-o sa ma doara!" Singur si-a trimis sentimentele la colt si singur l-a vopsit albastru. In urmatoarea zi si-a dorit ca pasarile sa fie galbene si-au fost. O zi mai tarziu a descoperit ca pestii sunt turcoaz si ca-n buzunarul din fata al ghiozdanului locuia un pinguin mic. A zambit pentru o clipa, apoi, dupa ce s-a trezit, a observat ca visul s-a transformat in realitate. Pe geamul lui curgeau rauri albe. Ploua. S-a uitat la cer si contrastul i s-a parut familiar. Cerul era mov. Mai ramasese soarele care inca stralucea, si vantul pe care nu-l simtise niciodata altfel. S-a uitat in jur si si-a dat seama ca nu mai ramasese loc pentru verde. S-a intors la oglinda si a spus:" Am facut tot ce-am putut ca sa ma doara si m-a durut! Ce mandru am fost de atata durere.. Jur pe plamanii bolnavi ai iubitului meu si pe sufletul maicamii ca nu ma putea durea mai mult. De unde stiu? Alfel m-ar fi durut mai putin sau diferit sau.. ALTFEL!"
S-a intors la geam si-a vazut ca pasarile sunt galbene, pestii turcoaz, stropii de apa albi, cerul mov si nici un pic de loc pentru verde. Sentimentele il asteptau cuminti in colt. Si totusi zambeste. E soare afara.